Regret şoptit

Iubitor de ironie, de discreţie şi de profunzime. Versurile cântate de el pot fi un regret şoptit.

de Dana Andronie
27/02/2009

Oscar Wilde spunea că singurele lucruri pe care nu le regretă niciodată sunt greşelile. Şi Mircea Vintilă cântă despre aceleaşi regrete.

Radu Anton Roman i-a făcut lui Cioculeţ un portret care şi astăzi îşi păstrează culorile evocării: „Nu aş vorbi despre o «reţetă» în succesul lui Mircea Vintilă. Mi-aş aduce doar aminte despre vremea în care s-au născut primele sale cântece, despre acel teribil, exuberant şi zăpăcitor an 1968: eram contemporani, din plin, cu fenomenul hippy («puterea florilor») din San Francisco, cu «revoluţia» studenţească franceză, cu primăvara de la Praga. Cântau Beatles, Hendrix, se năştea hard-ul, se fetişiza muzica psihedelică şi underground. Îi divinizam pe Donovan, Dylan, Baez. Cuceream la Bucureşti, printr-o neaşteptată, spontană «manifestaţie» studenţească, dreptul la vacanţă de Crăciun (mai ţine oare minte cineva ciudata, anarhica izbucnire din Bucureşti?!). Mircea Vintilă e unul dintre «produsele» acelui timp, în care se cânta bine, sub un stindard. Se cânta chiar foarte bine! Mircea era unul dintre «folk-iştii» iubitori de ironie şi gingăşie, de discreţie şi profunzime, de joc şi provocare. Versurile – proprii sau ale altora – erau o caricatură duioasă ori nostalgică, un regret şoptit, un oftat de-abia auzit după perfecţiunea mereu ratată, mereu accesibilă. A mai schimbat el orchestraţia, a mai adăugat ritmuri, percuţie, dar a păstrat ce era de păstrat: muzica bună, textele delicate şi subtile, jocul aparenţelor. Marile sale sentimente şi tristeţi sunt şi astăzi rostite cu discreţie şi autoironie. Mi-e drag oricând să-l ascult, îi admir inteligenţa cu care dă valoare şi fineţe unei muzici adresate, prin definiţie, tuturor”.

A FI SAU A NU FI. Singurul regret al lui Woody Allen este că nu este altcineva. Mircea Vintilă nu are regretul că nu este altcineva decât… Hamletul din Popa Nan – aşa cum îl denumea actorul Adrian Pintea: „Singurul artist român care ar putea CÂNTA monologul «A FI SAU A NU FI» şi ar fi crezut fără nici o îndoială de publicul românesc şi de aiurea… Domnul Mircea Vintilă l-a avut, cu siguranţă, vecin pe strada Popa Nan pe domnul William Shakespeare, în vremea aceea «artist şi fotograf»… Mulţumim, domnule Mircea Vintilă”.

„M-am întâlnit o dată cu Nichita Stănescu la braseria de la Atheneu. Îi plăceau chifteluţele… Era emisiunea «Joia tineretului». Petre Magdin o prezenta. Se alegea melodia preferată. Şi Nichita era cu piciorul în ghips. Au venit acasă la el, i-au montat televizorul şi s-a uitat la televizor. «Frunză verde de albastru» a luat primul loc. S-a bucurat teribil!” Mircea Vintilă

Sursă: Jurnalul Naţional

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: