Ghinion cu repetiţie

Prin 1970 o „pusesem” de-o trupă, fapt care se datora unei mari pasiuni pentru muzică, pasiune care mă făcuse să îmi cumpăr o chitară „rece”, Reghin.
27/02/2009

  • Paul Vinicius

Tot căutând şi căutând, am mai dat peste doi împătimiţi, cu care am hotărât să întemeiem o trupă: Nelu şi Mihai. Ne trebuia însă un solist vocal. L-a găsit Mihai, pe un prieten de-al lui din cartier – Mircea Vintilă. A doua zi l-a şi adus acolo, ca să vedem cum ne punem de acord cu el.

FĂRĂ REPETIŢIE. Aşa l-am cunoscut pe Ciocu, în vara lui 1971, eu încă elev în clasa a XI-a a Liceului „Nicolae Bălcescu”, el deja student al Facultăţii de Construcţii. Era un tip slăbuţ şi extrem de sensibil, care ne-a fost pe plac de la bun început. Chestia e că în vara aceea şi până-n toamnă nu am putut face nici o repetiţie în formulă completă, deoarece Ciocu era prins cu examenele la facultate. Oricum, nu am mai făcut-o niciodată, fiindcă pe Mircea Vintilă nu l-am mai văzut, ani buni, începând chiar cu acel septembrie 1971, decât pe la Cenaclurile „Flacăra”.

LANSAREA.
Nu pot să trec peste o întâmplare de pomină petrecută în toamna lui 2006. Având o carte „pe ţeavă”, am dat peste un sponsor cam lunecos, care mi-a condiţionat aportul financiar de organizarea, în prealabil, a unui spectacol de poezie şi muzică. Cu cine altcineva să vorbesc dacă nu cu Domnia Sa, Mircea Vintilă? Unde mai pui că virtualii sponsori erau patroni şi magnaţi în domeniul construcţiilor, oameni care se mândreau că Ciocu a fost la bază inginer constructor.

Mircea mi-a sărit în ajutor fără nici un moft, chit că eu mi-am făcut probleme de la bun început pentru plata serviciului lui… Ba chiar am împrumutat eu, pe barba mea, 5 milioane de lei, cu care am rezervat o masă lungă pe terasa Muzeului, pentru o mică gustărică şi oarece beuturică la o tacla, după spectacol…

Şi au venit ziua şi ora spectacolului. Mircea sosise cu vreo oră şi jumătate înainte de ora anunţată, ca să se acomodeze cu sala… Picior de sponsor n-a văzut nimeni să calce pe acolo, toată după-amiaza şi toată seara. Nici vreo şase luni de atunci încoace. Însă, în ciuda acestor umbre, vreau să spun că a ieşit un spectacol de două ore – trăznet.

„La acea lansare de la Muzeul Literaturii Române eu am fost secondat, la lectură, de actriţa şi poeta Ioana Crăciunescu, iar Mircea Vintilă de Augustin Frăţilă, cel cu care Nichita Stănescu a editat şi un disc.”
Paul Vinicius

Sursă: Jurnalul Naţional

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: